iunie 16, 2016opantazi

La ce sunt buni bătrânii


O văd în ultima secundă şi îmi dau seama că nu o mai pot evita. E minionă, uscăţivă şi de o cochetărie înduioşătoare cu pantofii ei de lac cu catarame mari argintii, rochia plisată, pălăriuţa împodobită cu margarete şi geanta asortată cu pantofii. Afişez un zâmbet larg şi mă pregătesc de interogatoriu.

— Frumoasa mamiiii, ce mai faci, că nu te-am mai văzut de mult?

Mă înroşesc toată de plăcere, deşi mi-e foarte clar că, de fapt, mi-a uitat numele.

Îi răspund, după care urmează celelalte întrebări de complezenţă. Le fac faţă cu succes. Apoi, se uită lung la mine şi, cumva, simt ce o să urmeze. Mă gândesc disperată: “Să vezi că acum o bagă pe aia cu hidratarea în 3, 2, 1…”

— Mami, dar tu ce faci, tot n-ai copii? Păi să faci, iubita, că, uite, e bine să aibă cine să-ţi aducă şi ţie un pahar cu apă la bătrâneţe.

Mormăi în barbă:

— Ştiţi, eu nu prea beau apă…

— Ce-ai zis, mami, că n-am auzit?

— Ah, am zis că, din păcate, n-am copii. Mai bine ziceţi-mi dumneavoastră ce faceţi, ce mai fac copiii.

— Ooooo, mami, copiii sunt bine. Tot în Australia.

— Bag seama că nici dumneavoastră nu vă e prea sete…

— Mami, vorbeşte mai tare, că nu te aud!

— Mă întrebam dacă nu vă e dor de ei.

— Cum să nu?! Da’ am fost acolo, acum 15 ani. Mi-am crescut nepoţii până s-au dus la grădiniţă. Pe urmă, am plecat, nu m-am putut obişnui… Dar e bine, copiii mă sună o dată pe săptămână şi de sărbători îmi trimit felicitări. Să vezi ce felicitări frumoaseeeee! Şi poze. Din păcate, cu nepoţii nu mă înţeleg, nu vorbesc româneşte… Mi-au promis însă că, în 2018, vin de Crăciun cu toţii. N-au mai fost de 20 de ani în ţară. Abia aştept să le fac sarmale şi cuib de viespi!

Când ne-am despărţit, aveam un gust ciudat în gură, parcă aş fi băut nişte apă… Tot drumul spre casă, m-am gândit la discuţia noastră, la aşteptările pe care le au unii de la copiii lor. Chestia asta cu “paharul cu apă” e adânc înrădăcinată în mentalul colectiv, mulţi trăiesc cu impresia că odrasla lor va fi un fel de old age insurance, că face parte din kit-ul de bătrâneţe, că e un fel de baston pe care-l ţii la îndemână, lângă pastilele de tensiune, aparatul auditiv şi pasta de lipit proteza. Din păcate, realitatea e alta… De cele mai multe ori, copiii ajung să îmbătrânească la uşa părinţilor, iar în cazurile fericite în care se căsătoresc, le pun în braţe şi două-trei generaţii de nepoţi, de dragul cărora bunicii se sacrifică cu plăcere. Dar ce nu face omul pentru un pahar cu apă la bătrâneţe?!

Tulburată de gândurile astea, ajung în sfârşit acasă. Mă duc întinsă în camera maică-mii şi o întreb hodoronc-tronc:

— Auzi, ţie nu ţi-e sete, nu vrei nişte apă?

Se uită ciudat la mine, dar îmi răspunde:

— Nu, mulţumesc, mi-am luat adineauri!

— Auzi, mama… Tu m-ai făcut pe mine pentru că m-ai vrut, nu-i aşa? Nu pentru că se dăduse decretul ăla… Şi nici ca să nu fii singură la…

— Hai că vorbeşti prostii! Începi să mă îngrijorezi… Ai stat prea mult în soare!

Cinci minute mai târziu, încep să mă agit pe lângă ea… Se prinde imediat despre ce e vorba, dar mă lasă să mai fierb puţin. Apoi…

— Zi, dragă, ce e?

— Mamaaaaa, am o problemă. Ştii, cred că mi s-a demagnetizat cardul (“Doamne, trăsneşte-mă acum!”)… Vreau şi eu nişte bani până la salariu. Durează până rezolv problema.

— Bine, dar dacă vrei bani de ţigări nu-ţi dau! Fumezi de 4 milioane pe lună (îi place să zică milioane, sună mai dramatic).

— Da-mi şi mie, te rog, 50 de lei!

— La ce-ţi trebuie? (Tot nu e convinsă)

— Am poftit la nişte… pufuleţi. (Frate, da’ tută mai sunt!)

— Şi te-ai decis să-ţi iei un bax, nu?

— Hai, măi mama, îmi dai sau nu?!

Îmi dă. Dispar din raza ei, pun mâna pe telefon şi-mi sun o prietenă.

— Fetiţă, eşti pe drum? Aaaa, ce bine! Vreau să-mi iei şi mie trei pachete de…

Intră maică-mea în sufragerie.

— … De pufuleţi!

Aia mă întreabă direct dacă sunt dusă cu capul, apoi acceptă şi mă întreabă ce marcă. Mă uit la maică-mea că nu mai pleacă…

— Nu ştiu, fetiţă. Scrie pe pungă… “Graşii mor mai tineri” sau “Mâncatul poate să ucidă”, încerc eu să-i sugerez ce vreau.

La celălalt capăt al firului se aud nişte onomatopee. Între timp, maică-mea se apropie de telefon şi o aud:

— Mamă, pe pungi scrie cu auriu… SOBRANIE. (Apoi, spre mine) Fi-ţi-ar… pufuleţii ai naibii!

Închid, mă uit la maică-mea plină de recunoştinţă şi o întreb suav:

— Eşti sigură că nu vrei un pahar cu apă?

71 de comentarii

  1. Nu ştiu dacă ţi-am mai spus până acum aşa că mă repet (cu riscul să ne auzim vorbe): te iubesc! Dar te rog eu fă cumva cu stările astea pe care ni le induci cu atâta fineţe şi talent. Că de la plâns la râs e bine să treci, nu zic. Dar când te apucă plânsu’ ăla cu muci (domnilor sensibili, mă şi anume iertaţi, n-am avut timp să scriu secreţii nazale) şi pe urmă pufneşti în râs… mno, zic şi io.

    Apreciat de 5 persoane

    Răspunde

      • Pe patul de moarte, Popescu e inconjurat de toata familia si, cu glas sleit, spune:
        – Ehei, cand aveam eu vreo 20 de ani, ce ma mai distram Curve, betii, scandaluri
        Si-mi zicea tata: ba baiatule, potoleste-te, ia-ti un serviciu, fa-ti si tu o familie, sa aiba si tie cine-ti da unpahar de apa pe patul de moarte.
        Dar nu m-am potolit.
        Si pe la 30 de ani, ce ma mai distram Curve si mai multe, betii si mai mari
        Si-mi ziceau prietenii:
        – Ba Popescule, potoleste-te, fa-ti si tu o familie, sa aiba si tie cine-ti da un pahar de apa pe patul de moarte.
        Si mi-au tot zis asa, pana am inceput sa-i ascult.
        – Mi-am luat nevasta.
        Nevasta trebuia tinuta cu bani, a trebuit sa muncesc mai mult.
        Au aparut copiii, a trebuit sa muncesc si mai mult, sa-i duc la scoala, sa le dau tot ce le trebuie.
        N-am mai stiut ce-i aia o betie, n-am mai stiut ce-i aia o curva.
        Pe urma au venit nepotii.
        Am tras si pentru ei cat am putut, ca deh, sa aiba cine-mi da un pahar de apa pe patul de moarte
        – Si uite ca acusica mor si
        – Si, si?, intreaba rudele stranse buluc la capul muribundului.
        – Si-n pula mea, NU MI-E SETE !!

        Apreciat de 7 persoane

  5. Iar bancul asta e off topic, just for fun:Doi beţivi într-un bar. Unul dintre ei zice:
    – De 2 săptămâni nevasta mă tot dă afară din casă când vin beat. Ce să fac?
    – Când ajungi în faţa uşii te dezbraci, şi ea nu poate să te lase afară că ce or să zică vecinii?
    – O.K.
    Zis şi făcut. După câteva zile se reîntâlnesc la bar:
    – Bă, am făcut cum ai zis tu…
    – Da, şi?
    – Stai să-ţi zic, am ajuns în faţa uşii, m-am dezbrăcat, s-a deschis uşa, am intrat şi am auzit „Urmeaza staţia Piaţa Sudului, cu peronul pe partea dreapta”.

    Apreciat de 4 persoane

    Răspunde

  6. Nici nu-i sigur că o să vrea să-ţi dea apă sau de mîncare, ca să nu fie nevoiţi să schimbe şi scutecul.
    Si eu mă gîndeam într-una din zile, că oare cine o să ne aducă ţigările mai aproape.
    Pe de altă parte, sper să nu mă treacă strada vreun tînăr binevoitor, mai ales dacă eu n-am treabă pe partea cealaltă.Nu de alta, dar cînd eram cu piciorul în ghips-mi-am spart rotula- m-a ajutat un tînăr să trec strada şi oricît am încercat să-i spun că nu vreau, a insistat şi m-a dus dincolo.Am aşteptat pînă seara să se liniştească traficul, să pot să merg şi eu acasă.

    Apreciat de 8 persoane

    Răspunde

  8. Oana, ador fiecare rand de-al tau!
    :)) De aia m-am asigurat eu si i-am avertizat (pe juniori) deja: eu copiii nu vi-i cresc! Ce pahar de apa, eu lichide nu prea consum 😉! Cresteti, eu imi inchid pravalia si plec! Va trimit felicitari prin posta! Mama nebuna or fi zis ei. My better half ( ca nu degeaba se numeste asa) incearca sa ma imblanzeasca ( nu pentru paharul ala din final, pentru puradeii ce or aparea pe lume). Sa vedem… Acum, nu ma chinui degeaba sa ii fac autonomi si liberi ca sa ii leg mai incolo. Sau invers 😊

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    • Multumesc mult, Monik! ❤
      M-am distrat grozav citind ce-ai scris… :))) Stai linistita ca o sa te "imblanzesti" singura cand o sa-ti vezi nepotii!
      Si pentru ca nimic nu e intamplator, tocmai am primit o poza de la o prietena cu primul ei nepot. De fapt, nepotica. 🙂 Ca orice bunica responsabila, si-a lasat jobul de-aici si a dat fuga in Anglia, pe termen nedeterminat, sa stea cu micuta. Ce sa faci? N-ai ce sa faci… cand ii vezi asa mici, scumpi si neajutorati. :)))

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      • Zici? Nu ma vad in ipostaza asta. Si ei cresc, cresc. Ani trec, trec. Poate unde si i-am crescut singura singura făra nici un ajutor, făra nici un, sâmbăta asta stai cu bunica si eu ies la film, făra sa,făra sa. De aia zic, nu mai imi trebuie. Acum. Ca acum de abia incep sa fiu eu autonoma :)). In vreo 10 ani o sa fug probabil ca prietena ta. Las barca aia pe care ma visez in mijlocul oceanului si fug, fug sa vad ființa aceea irezistibilă.

        Apreciat de 1 persoană

      • Au si visele rostul lor… Ne ajuta sa ne reglam circuitele. 🙂 Nici eu nu stiu cum a trecut timpul, iar la mine e si mai grav. Pentru ca nu am copii, in capul meu am ramas tot la 20 de anisori. Sa vezi cand o sa vina naufragiul si o sa ma prinda cu barca in mijlocul oceanului… 😀 In rest, sunt optimista. 🙂

        Apreciază

  11. Subiect sensibil. Nu e momentul și nici cazul să ne lamentăm cu artralgiile personale, nici cu lipsa unui pahar cu apă – semnificația reală a situației nu prea mai este percepută de tineretul din ziua de azi, din cauza lipsei de timp…
    Și dacă umorul este la el acasă, rectae blogul Oanei, hai să vă dau ultima cu bătrâni, care mi-a sosit acu’ vreo două zile…
    „Din cauza numărului foarte mare de pensionari, guvernul a hotărât să vină în întâmpinarea acestora și pentru a-i ajuta, a propus un proiect de lege, care prevede:
    Art. 1. Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, toți pensionarii au voie să traverseze strada pe culoarea roșie a semaforului.
    Art. 2. Dacă până la 1 ianuarie 2017 nu se observă nicio modificare, prevederile art. 1 devin obligatorii.”
    Așa că nu vă faceți griji! Cineva, acolo sus ne/vă iubește!

    Apreciat de 5 persoane

    Răspunde

    • :))))))))))) Nick draga, tind sa cred ca pe mine o sa ma omoare fumatul. Prietenii mei stiu ca sunt isterica in privinta traversatului; sunt in stare sa iau si necunoscutii de mana la trecerea de pietoni! 😀 Chiar ma gandeam ca, daca as fi trait pe undeva prin comunele alea de pe raza DN1, cu siguranta as fi imbatranit pe partea mea de drum… N-as fi avut curiozitatea sa aflu cum e pe partea celalalta a soselei. 😀

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

      • Pai ce zisei eu, fomeie, de berea ta? Nu zisei ca e buna si aia?! Acu, dupa gustul meu, as prefera sa mi se aduca un mojito… Depinde cat de ramolita o sa fiu cand mi-or da aia fenobarbitalu’: „Ia, mamaie, ti-am adus mojito-ul de seara!”. 😀
        P.S. Da’ Nick ce are, ca nu vazui sa fi comentat…

        Apreciază

  12. Nu vei avea probleme de acest gen la bătrâneţe.
    Tehnologia evoluează şi poate vom avea fiecare câte un roboţel în casă. Cu câteva comenzi şi cuvinte clare, nu vom avea nici un stres.
    Apropos: un pahar de apă pentru a o bea sau pentru proteză? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  13. Rad, rad si iar rad, da’ nu stiu de ce o afurisita de lacrima vrea sa-i tina isonul nodului din gat si se tot zbate sa dea pe-afara. Poate reusesc s-o conving ca nu-i momentul ei, pentru ca vreau sa mai citesc o data, ca tare fain ai scris. ❤ 🙂
    P.S. Cu aceasta ocazie, vreau sa se stie ca eu nu beau niciodata, dar niciodata, apa re-ce!!! 😀

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  14. Iar la coadă, dar îmi iau eu revanșa. Sper. Deci treaba cu paharul cu apă ar trebui să ne iasă bine de tot din cap. Eu am două fete și mă gândesc că astea o să zboare în secunda doi. Deci nu-mi fac niciun vis și nici nu vreau. Eu de-abia aștept să devină independente. Total. Alții zic că sunt nebună, că le gonesc de lângă mine. Nuuu. Da’ vreau și eu bătrâneți din alea mișto cu bârfă cu babele mele. Sau moși. Asta dacă mai apuc.

    Apreciat de 4 persoane

    Răspunde

    • :))) In copilarie (prin anii ’70 adica), eram fascinata de „babele” nemtoaice care veneau vara la Olimp sau la Neptun. Asa ceva nu mai vazusem… Bronzate, imbracate in culori pastel, vopsite si coafate, miroseau dumnezeieste si sa nu mai spun ca si dansau de rupeau in restaurante. Am fost si am ramas socata. Mamaitele noastre aveau basmale si haine maro; imposibil, aia erau niste tineri suferinzi de progeria, altfel era inexplicabil. Pe scurt, sa dea Dumnezeu dragutu’ sa imbatranim frumos! 🙂

      Apreciat de 4 persoane

      Răspunde

      • În sfarsit! Tocmai ma pregăteamasă te iau la rost ca prea deveniseşi pesimistă. Bătrânețe, neputință, scutece, însoțitor, „eu nu mai apuc”, moarte, deja exagerai… încă un pic si cădeamn în depresie.
        Noroc că ai introdus noțiunea de „îmbătrânit frumos”

        Apreciat de 1 persoană

      • Roxana, depresie, aici? Niciodata! 🙂 Acusica vin si-ti aduc un pahar cu apa rece, sa-ti revii! 😀 Iti promit eu ca o sa fim niste „babe” mistoooo!

        Apreciază

  16. Tatal meu avea o vorba: sa traim cat de mult si sa murim cat mai repede. Atunci nu intelegeam, acum insa ii dau dreptate. Si sper ca atat cat voi trai, imi voi putea purta de grija, avand in vedere lipsa urmasilor. Se spune ca in partea asta de lume nu prea acceptam ideea de azil pentru parinti, ca in SUA este normal, dar asta nu ma face sa fiu de acord cu ei. Poate si pentru ca am fost in astfel de locuri in vizita. As fi preferat sa impart cu ai mei doar o paine, decat sa-i rup de viata! Dar n-a fost cazul. Au plecat „pe picioarele lor”. Cu mine sper sa fie ingerii in acel moment. Salutari mamei tale ❤ !

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

  18. Fain articol! Ai subliniat bine acest „tipar” românesc – cel cu paharul de apă la bătrânețe. Culmea e că am avut parte de predici părintești pe această temă. Cu toate acestea sunt departe de ai mei, ajung rar pe la dânșii, dar asta e situația și ne-am obișnuit cu ea.
    Episodul cu mama ta este… „mortal”! Se vede clar de la cine moștenești umorul. Să-mi pui și mie de-o parte pufuleți de-ăia… Sobranie! 😀 Ha, ha!
    Numai bine îți doresc cu drag și zile vesele! Și cu apa… stai liniștită, s-o găsi pentru fiecare! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Alex, pentru tine oricand! Stiu ca nu e prea grozav sa-i oferi cuiva „cuie de cosciug”, dar, daca fumezi, o sa ma simt mai putin vinovata. 😉 In orice caz, o cafea de-aia buna, turceasca, la nisip, ti-as oferi cu mare drag. Si-apai daca nici la aia nu merge o pipaaa… 🙂
      Numai bine si tie si un weekend fain!

      Apreciază

      Răspunde

  19. Articolele tale sunt cele mai bune medicamente pentru mine. Ar trebui să îți vizitez blogul și mai rar. Vreau cât mai multe posturi pentru zile negre, să uit de marile necazuri din adolescentă.
    Merg s-o întreb pe mama dacă vrea niște apă..

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Eu multumesc! Cumva, articolele mele au devenit colective, datorita comentariilor, care sunt la fel de citite. Pentru mine, astea sunt cel mai mare castig. Si eu ma distrez la fel de tare. 😀

      Apreciază

      Răspunde

  21. Buna Oana !
    Felicitari pentru postare ! 🙂
    De unde se vede ca zicala noastra romanesca
    ” Cine nu are BATRANI sa-si cumpere” 🙂
    este inca de mare actualitate ! 🙂
    Un sfarsit de saptamana cat mai placut ! 🙂
    Cu stima,
    Aliosa.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu