Filantropia salvează România


Scena întâmplării – undeva pe la Piaţa Unirii
Ea – o doamnă între două vârste, minionă, modest îmbrăcată, cu o figură abătută, pe scurt – bugetară
El – cerşetor de profesie, prestator la muzicuţă, cu falsetul la el…
Doamna trece pe lângă artistul de ocazie şi, impresionată de strădaniile individului, se scotoceşte prin buzunare. Găseşte doar 30 de bani şi, cu jena de rigoare, se decide totuşi să-i dea firfireii. Mai face câţiva paşi şi mai găseşte într-un buzunar 50 de bani. Bucuroasă, se întoarce din drum şi i-i întinde bietului om. Acesta, privind-o condescendent, îi răspunde:
Lăsaţi, doamnă, nu e nevoie! Uitaţi, luaţi dumneavoastră leul ăsta şi ziceţi bogdaproste!

6 comentarii

  1. Eu nu sunt bugetara, dar mi se pare ca ma aseman foarte mult cu doamna aceea. Intamplarea e hazlie, dar n-as vrea sa o traiesc. Prin urmare, o sa fiu mai precauta… sa n-o patesc si eu. Multumesc! Oricum, m-am amuzat!

    Apreciat de 1 persoană

  2. „Mi-e foameee! Neneaaa, mi-e foameeee!” Un pusti in fata unui supermarket, inainte de Craciun… Bag mana in buzunar si scot un pumn de maruntis (si, crede-ma, am pumnul mare). 🙂 „Du-te, ba, d-aciea cu gunoiu tau… Hamaratule, n-ai si tu o hartie?!” Normaaal, i-am zis ceva de tac-su! Si mai fac trei pasi si… un bortos „bronzat” incepe sa-mi „ureze” de una, de alta… Pana la urma, ne-am facut reciproc multe „urari”, si m-am prins ca nu puradelului ii era foame, ci ii era sete lu’ tac-su. Uite asa, am ratat un gest filantropic. 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu