Minciuna are picioare scurte şi crăcănate


Anul ăsta împlinesc 30 de ani… de când am terminat liceul. De născut, m-am născut într-o vreme în care revoluţia sexuală iniţiată de mişcarea hippy era în floare, dar nu la noi. La noi, pe vremea aia, Medgidia abia devenise oraş şi, spre marele noroc al multora din generaţia mea, tocmai ce se interzisese avortul. Din fericire, nu pot să-mi imaginez cum ar fi fost viaţa mea dacă mă năşteam, de exemplu, în America sau în Canada. Oare s-ar fi ales ceva de capul meu? De fapt, nici nu vreau să ştiu, fiindcă, la norocul meu, existau mult mai multe şanse să-mi dea târcoale vulturii pe undeva prin Biafra. Aşa, cu bune, şi cu rele, ajunsei la o vârstă, pe care, din fericire, nu o conştientizez. Mă rog, nu conştientizez nici că, în mare parte, am cam trăit degeaba, dar, din când în când, au grijă câte unii să-mi amintească asta…

Recent, am însoţit un amic în oraş, la o cafea. Se întâlnea cu doi foşti colegi de liceu, ambii “ajunşi”, oameni cu situaţie şi cu domiciliul prin ţări străine, deci din start omul se simţea inferior. N-am înţeles de ce m-a luat şi pe mine cu el, dar probabil că, prin comparaţie, eu eram menită să-i dau senzaţia că a reuşit în viaţă.

În fine, s-au pupat, s-au strâns în braţe… Expaţii erau relaxaţi, zâmbitori, aveau un aer prosper, dar nici noi nu ne-am lăsat mai prejos, că, deh, prima impresie contează! Ne-au venit cafelele şi sucurile, iar eu, proastă alegere!, mi-am aprins o ţigară. Cei doi s-au uitat la mine de parcă eram unica vinovată pentru scăderea stratului de ozon, glaciaţiune şi dispariţia speciilor protejate la un loc.

Vaaaai, fumezi? La noi nu se mai fumează pe nicăieri în localuri.

La voi… unde?

Ah, nu ţi-am zis că noi suntem din State, scuză-mă!

Păi nu sunteţi din Berceni?

Prietenul meu a început să râdă tare, mai tare decât era cazul, reuşind să amortizeze la timp un mic conflict.

Pe urmă, au început să se laude, dar nu aşa oricum, ci ca neamurile proaste. Am fost obligaţi să le admirăm toată arhiva foto: copiii, nevestele, casele, piscinele din plastic, maşinile, concediile, fiecare poză din “n” unghiuri. Am văzut vreo zece numai cu robineţii de la baie…

Ei, şi tu, boss, ce mai faci? Te-ai însurat, ai copii? Unde lucrezi?

Evident, ei erau CEO, CFO… C++. Nici noi nu stăteam rău, cu salariile noastre de manageri… De cleaning manageri, dar, mă rog, ăsta e un amănunt total neesenţial. Deja plin de draci că fusese pus în inferioritate, prietenul meu a luat-o pe arătură:

Bă, băieţi, nu m-am însurat, dar mai am timp. Bani am destui, de ce să nu fac cu ei ce vrea muşchiu’ meu? Casă am, maşină am, gagici am, masă am, femeie la curăţenie am (în traducere: sunt un amărât de bugetar, am o rablă la mâna a doua, lucrez într-un birou plin cu muieri, stau cu părinţii, mănânc la ei, mama e sluga mea fără simbrie). Ah, şi Oana e şi mai tare. Ea e… freelancer, n-are nicio treabă (în traducere: e vai de mama ei).

Oamenii deja începuseră să ne privească altfel, chiar cu puţină invidie. Încurajat de privirile lor admirative, amicul meu a început să fabuleze de-a binelea. Bietele noastre apartamente deveniseră nişte palate, aveam case la munte şi la mare, iar eu, una şi în străinătate, şi stăteam mai mult pe-acolo. Ce păcat că n-aveam nicio poză… Cu cât mă uitam mai urât la el, cu atât omu’ umfla mai tare gogoaşa. Jenată, m-am ridicat şi mi-am făcut de lucru pe la toaletă vreo zece minute. Când m-am întors, unul dintre “americani” m-a luat direct:

Oana, mi-a zis boss că, de fapt, locuieşti la Budapesta. Luna viitoare am o întâlnire de afaceri chiar acolo, pot să te sun când ajung, să-mi dai detalii? Eventual ne întâlnim, să mă plimbi şi pe mine puţin prin oraş.

Fără să observ că prietenul meu prinsese brusc o paloare cadaverică, am răspuns afabilă:

Nicio problemă! Stai liniştit, că n-ai cum să te rătăceşti! Locuiesc central, toată lumea din zona Budapesta ştie unde e Şaormăria Dristor.

 

Anunțuri

49 de comentarii

  1. Da, imi place si mie sa ma laud atunci cand ii vad pe altii care o fac bine in cuget si-n simtiri . Taci, taci , mama, si cand incepi sa spui si de mercedesurile doua bucati pe care le ai in garaj , plus trei femei care te asteapta seara la culcare, niscai concediile pe care le-ai facut numai in tari exotice , atuncii sa se tina bine coechipierii de discutii . Daca ne-am uita mereu in gura lor , unde am ajunge ? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. M-am intilnit cu un prieten cu care am copilarit, dar cu care nu m-am mai intilnit de pe la 25 de ani.
    El m-a vazut cind ma plimbam cu catelul.A oprit Beemveul si m-a pupat apoi am stat la o poveste.Ei, omul a reusit bine in viata si pe scurt mi-a povestit o gramada.A fost peste tot prin lume si tocmai imi lauda documentarul facut de BBC despre Romania. Ce faine locuri sint in tara asta…
    Zic, da tu ai vazut cu ochii tai locurile astea faine?
    Pai…
    Ne-am despartit tot prieteni si poate vom iesi impreuna sa-i arat cite ceva din tara asta si sa mai vad si eu cite ceva, ca inca n-am vazut-o pe toata in ultimii 45 de ani.

    Apreciat de 3 persoane

  3. Suuuuupeeeeeeerb😂 prima dată m-ai luat prin invăluire „implinesc 30 de ani”😒…..booooon deci „ce draguț”😢 zic eu:”uite încă o tipă mai mică decât mine”😭…. Apoi am dat in râs😂 de blondă ce sunt😂 pe urmă, chinurile cu „laudele” neamproștilor(urăsc fazele „aaaaa ce mișto e la noi si ce am eu de toate”… Du-te gaiei că te-ai dus in străinătate de amărăștean😒) finalul a fost apoteotic😂😂😂 bravoooo bine zis!!!👏

    Apreciat de 1 persoană

      • Ohohooooo vei fi prima invitată😊 deși la vârsta aia o să fiu ca baba aia surdă din tren,😉 la care vine controlorul. „Biletele la control! Toata lumea scoate biletele. Baba nimic. Biletul la control, mamaie! Ce zici maica??? Se intoarce spre o fatuca: Ce zice, maică?; E controlor, mamaieee!!! Strigă fata. Și eu sunt contra lor, dar ce să-i faci, maică???”😂

        Apreciat de 1 persoană

  4. :)) Draga mea, se poate si invers. M-a adus odată întâmplarea la un loc cu un astfel de grup. Numai ca eu eram expat in vacanta undeva la mal de mare Mediterană si împărțeam vila cu un grup de prieteni, ce isi invitasera niste amici din tara. Amicii erau ajunși, cum bine spui. Nu am mai vazut deodată atâți ochi dați peste cap ca amărâta de mine conduceam doar un ford – cam astea erau discuțiile zilelor fierbinți – musai trebuia o Convertible ultimul răcnet, ca nu purtam pe marginea piscinei louboutin, ci șlapi, ca nu ma dădeam in bărci in Ibiza sau la Biarritz (cele mai meseriașe locuri din lume, ca doar atat văzuseră in viața lor), ci mergeam in cele mai boring vacante prin lumea larga, făra sare si piper daca nu imi turnam in cap o tona de alcool si nu băteam toate cluburile din regiune etc. Am fost tentată sa ma laud, dar nu aveam loc la cat se turuia extravagant. Am rămas cu ale mele, cu aerul meu provincial de la Bruxelles, copleșit de bucureștencele versate, care m-au tolerat doar pentru ca păream inofensiva 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Asta cu provincial de la Bruxelles e maxima! :))) Dar stii tu vorba aia cu prostul care pana nu-i fudul parca nu e prost destul. Ca sa fiu cinstita pana la capat, trebuie sa recunosc ca am si niste prieteni care o duc de o mie de ori mai bine ca mine si care sunt de un bun-simt si de o modestie incredibile.
      Si data viitoare sa-ti iei Louboutinu’ la piscina, da? Sa nu ne mai dezamagesti… Provincialo de Bruxelles care esti! 😀 😀 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Zau ca asa mi se lasa impresia ;). Dar ai dreptate, sunt multe persoane de bun simt care nu isi afiseaza veniturile sau statutul social.
        Pt alte ocazii viitoare, ma voi grabi sa imi comand online niste louboutines la juma’ de pret ( ca atat ma duce capu’ sa dau pe un fals) doar nu o sa fac de ras comunitatea :))
        Prietenul tau a avut o scuza valabila sa dea apa la moara. Cum ziceam eram la un pas sa o fac si eu. Numai ca nu-s vorbareata si mi-am inghitit cuvintele.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Hai că asta a fost tare. Mda…. presupun că respectivii au uitat de unde au plecat. Au mai uitat şi faptul că ne chinuim în viaţă, dar în mormânt nu luăm nimic material cu noi.
    Îi felicit pentru realizări, dar nu e mai bine să nu se dea mari şi tari? Pentru că la urma urmei, fiecare cum poate şi cu norocul pe care îl are. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Culmea e ca pleaca pe unde pleaca, dar nu invata nimic de la altii, raman cu aceeasi mentalitate mic-burgheza, de snobuleti. Asta-mi aminteste de niste romanasi de-ai nostri pe care i-am vazut acu vreo doi ani la mare. Erau pe plaja in slipi, dar la gat aveau ceva ce eu as fi putut jura ca-s lanturi de fantana. Adica… boieru tot boier ramane si in curu’ gol. :)))

      Apreciază

  6. Un roman fugit in SUA pe timpul lui Ceausescu, isi suna un amic ramas in Romania. La un moment dat, ,,americanul,, ii spune romanului din tara :
    -Ma, ce libertate am aici in SUA! Cand trece presedintele de la Casa Alba cu masina, ii scuip pe parbrizul masinii si nu-mi zice nimeni nimic! Nu ca la voi, in puscaria aia de tara comunista!
    Celelalt, de ce sa cada de papagal? Incepe si el sa se laude.
    -Ce spui tu, ma?! Pai cand trece Ceausescu cu masina, mai pis pe portiera lui si nu-mi zice nimeni nimic!
    ,,Americanul,, vazand ca s-a ingrosat gluma, mai ceda putin.
    – Ma, hai ca scuip eu cand trece presedintele, da’ nu chiar pe parbriz, ma intorc in spate sa scuip.
    Romanasul o lasa si el mai moale.
    – Eh, ma rog, si eu ma pis cand trece Ceausescu, da’ nu scot ,,cuculetul,, din pantaloni…

    Cam asa si cu ,,americanii,, tai laudarosi, Oana. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Multi americani confunda Bucurestiu’ cu Budapesta, iar astia se pare ca au uitat de unde au plecat. Ce mai conteaza o minciunica care s-a cracanat, mititica, vreo 800 de km, ca sa le dea peste bot unor ingamfati… Uite cum i-ati naucit voi pe „americani”, ca in Bucuresti chiar exista zona Budapesta. Magistrala… incheierea! 😀

    Apreciat de 2 persoane

  8. Atunci când cineva pleacă pt a se realiza profesional sau material acest lucru devine scopul sau; e firesc ca atunci când se întâlnește cu cineva sa vorbească despre obiectivele și realizările lui în viața .
    Fiecare cu aspirațiile și realizările lui(noi cu ale noastre și ei cu ale lor)
    Pentru a nu apare situații de genul întâmplat fiecare trebuie sa se întâlnească cu cei din grupul sau de aspirații pt a avea teme confortabile comune de discutat sau cu cei de nivel intelectual asemănător.
    A fi coleg de liceu este o impunere viață ulterior ne diferențiază grupandu-ne diferit .Nu trebuie sa ne întâlnim chiar cu toți .
    Dacă se întâlnesc doua persoane ,unul cu dizabilirati motrice și unul atlet,fiecare va vorbi despre cupele câștigate sau „cât de bine este sa învingi provocarea de a călătorii cu metroul în scaunul cu rotile”.
    Amândouă fiind realizări importante
    Sau
    sa vorbești despre neutru , ” ai citit carte lui ….”
    Tu Îți alegi grupul în care vrei sa comunici și unde te regăsești
    Ai ajuns acolo între ei ,tu ai vrut,nu te plânge de ei.
    LUMEA E DIVERSA ȘI E FRUMOASA AȘA CUM E EA !

    Apreciat de 1 persoană

    • Mircea, nu stiu de ce mesajul tau a juns la spam… L-am reabilitat, cu scuzele de rigoare!
      Doamne fereste, nu m-am plans nicio secunda! Nu o data viata m-a pus in situatii ciudate, se mai intampla. Din pacate, nu dai intotdeauna peste oameni cu care rezonezi 100%, si atunci trebuie sa te adaptezi. Eu, una, asa fac si recunosc ca am avut intotdeauna ceva de invatat. Asa e, viata te desparte de prietenii din copilarie si, de cele mai multe ori, constati ca intre tine si ceilalti s-a cascat o prapastie de netrecut. A fost si asta o experienta si am tratat-o ca atare. Nu cu superioritate, nu cu aroganta… Doar cu umor. 🙂
      Si inca ceva. Am si eu prieteni care au plecat in strainatate de zeci de ani. Da, s-au realizat acolo mai bine decat au facut-o multi dintre noi pe aici. Au facut scoli (din nou), si-au contruit cariere, case si familii, dar si-au pastrat decenta si, ce sa vezi?, nu s-au intors vorbindu-si limba materna cu accent. Bineinteles ca se mandresc cu realizarile lor, dar o fac cu masura si cu bun-simt, iar pentru asta ii respect si ii apreciez.
      Urasc indivizii aroganti si laudarosi, indiferent din ce mediu ar proveni, de fapt asta am vrut sa subliniez… 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s