Două îngheţăţi, vă rog! De căpşuni sau de căpşune?


Era o după-amiază liniştită şi aşa ar fi rămas, dacă cineva din grupul în care mă aflam n-ar fi avut proasta inspiraţie să spună că a servit masa la restaurant. Şi de parcă n-ar fi fost de ajuns, omul a continuat nestingherit, accentuând, ca să ne dea tuturor peste nas: “Şi am servit şi două îngheţăţi de căpşune. De căpşune, da?” Adică, buei fraierilor, se zice căpşune, nu căpşuni! Cinci minute mai târziu, se ajunsese deja la chestii dure, gen “căpşuna mă-tii!”, aşa că n-am mai stat să aflu deznodământul. În schimb, văd în fiecare zi cum “evoluează” limba română şi cum se schimbă normele tocmai din cauza folosirii greşite a unor cuvinte, care apoi îşi fac loc în DEX pentru că sună mai bine sau mai logic. Şi de parcă nu era de ajuns, sunt publicaţii care scriu cu â din a şi publicaţii care scriu cu î din i. Drept urmare, confuzia a atins culmi halucinante, iar unii au devenit chiar exagerat de scrupuloşi în privinţa asta. Mă gândesc că ar trebui să le spună cineva, cândva, că î la început şi la sfârşit de cuvânt se scrie î, nu â. Şi nu numai acolo, ci şi dacă e vorba de un cuvânt care are prefix. Deci, prieteni, scriem: înainte, înapoi, a urî, a coborî (nu ânainte, ânapoi, a urâ, a coborâ), bineînţeles, reîntâlnit, neînceput. Evident, sânt nu există, cel mult sînt, în cazul în care scrieţi cu î din i.

Despre virgulele între subiect şi predicat am tot vorbit, dar astea nu se simt în vorbirea curentă, ce ne facem însă cu celelalte, cu alea care ne zgârie la urechi şi pe care le auzim zilnic în jurul nostru, la prieteni, cunoscuţi, familie şi mai ales la televizor? Voi cum reacţionaţi când auziţi pe cineva vorbind incorect? Eu, una, mă cam jenez să-i fac cuiva observaţie pe faţă, aşa că mă mulţumesc să repet forma corectă a cuvântului, cât pot eu de clar. Am reuşit, cel mult, să… fiu corectată. Pe scurt, cam aşa stau lucrurile:

Dacă mergi la piaţă, e musai să ceri ridichii, petrunjel, rean şi grefe, fiindcă de ridichi, pătrunjel, hrean şi grepfrut (de grefă sper să n-ai nevoie!) nu prea s-a auzit.

Dacă mergi la doctor şi spui că te doare apendicita sau amigdalitele, s-ar putea să nu ai parte nici măcar de o siringă nouă sau de o compresie. Poate doar de un alvocalmin, că ăla e panaceu universal. Ca să fim înţeleşi, de obicei te dor amigdalele, apendicele, siringa e seringă şi compresia (în cazul ăsta) – compresă. Iar algocalminul e un panaceu şi atât. Panaceu = leac universal.

La coafor, probabil nu va îndrăzni nimeni să se supere pe tine dacă te duci să te vocseşti fiindcă ai părul grizonat şi nici dacă vrei să-ţi faci manechiura. (A vopsi, manichiură, grizonant.)

Dacă mergi la sală, e musai să ai nişte teneşi comozi, că fără ei nu poţi să faci genoflexiuni şi nici să alergi pe bandă, şi apoi te umpli de băşici şi o să ai nevoie de mult leocoplast. (Tenişi, genuflexiuni, leucoplast.)

Dacă ţi s-a stricat maşina şi ai nevoie de mecanic, trebuie să arăţi că eşti familiarizat cu chestiile tehnice şi nu te face el pe tine, aşadar foloseşte cuvinte ca: manşalier, geantă, chiuloasă, saşiu (marşarier, jantă, chiulasă, şasiu). Dacă mecanicul o să-ţi spună că zbanghie (saşie) e mă-ta, nu-l contrazice!

Dacă pleci la mare şi vrei să stai liniştit la plaje, nu uita să iei o mingie pentru copi, că altfel n-o să ai timp să-ţi aprinzi nici măcar o ţigare. (La singular – plajă, minge, copii, ţigară.)

Deşi ţi-ai stabilit deja intinerarul de vacanţă, nu poţi să pleci fiindcă s-a spart o ţeavă de la ghiuvetă şi deja ţi s-a dat contoarul de apă caldă peste cap. Sună-l repede pe instalator şi spune-i să vină doar cu nişte obârtaie şi şuruburi, că restul ai tu. (Itinerar/itinerare, chiuvetă, contor, obertaile.)

Dacă îţi scoţi gagica la restaurant şi vrei s-o impresionezi, ar fi bine să comanzi Gordon bleu, aşa cum scrie în meniu, şi nu Cordon bleu, fiindcă s-ar putea să primeşti… cordonul de la halatul femeii de serviciu. Şi nu te certa cu ospătarul, dacă nu vrei să-ţi scuipe în cafea. Apa e exact aşa cum spune el: plată şi minerală! Şi vinul, Muflatar. Mai bine nu risca, serveşte nişte mititei şi o ciorbiţă de văcuţă cu smântânică, ardeiaş iute sau, de ce nu?, o cepuţă roşie. (Corect e Cordon bleu, apă plată/apă carbogazoasă = apă minerală, Murfatlar, iar de servitul mesei la restaurant se ocupă ospătarul.)

Dacă la finalul serii te-ai decis să-ţi ceri iubita de nevastă, dar vrei s-o faci ca la carte – deh, taticuţu’ ei, profesor universitar, e de modă veche –, să nu pomeneşti cuvântul vereghete sau, Doamne fereşte!, căznicie în faţa dumnealui, că nici n-o să ştii ce te-a trăznit, o să mori în genunchi! (Verighetă/verighete, căsnicie şi… ştiu, n-o să credeţi, se zice trăsnit, trăsnet.)

La final, aş vrea să insist asupra unei chestii care pe mine mă deranjează rău de tot – cuvintele pronunţate greşit. Şi cum unii fac exces de zel în privinţa asta, de multe ori rezultatul e ilar. De obicei, cele mai multe confuzii le produce amărâtul ăsta de x, care nu se pronunţă întotdeauna cs. Avem, aşadar: xenofob (csenofob), pix (pics), export (ecsport), excursie (ecscursie) atunci când x este prima sau ultima literă a cuvântului. Dar dacă x este situat între două vocale, el se poate reda atât prin cs, cât şi prin gz. Ca atare, exemplu se pronunţă egzemplu, există se pronunţă egzistă, exact se aude egzact, şi nu ecsact, iar examen (pe care-l aud aproape de fiecare dată pronunţat ecsamen) este egzamen. Excepţie fac axă, reflexiv, aproximativ etc., dar astea le puteţi învăţa pe dinafară sau, pur şi simplu, vă puteţi lăsa ghidaţi de intuiţie…

Atât deocamdată, prieteni, dar lista rămâne deschisă, pentru că mi-ar plăcea să vă aduceţi aportul (ăsta pleonasm mişto!) şi voi, eventual să mă şi corectaţi, primesc cu plăcere! Acestea fiind zise, dragii mei şi dragile mele (da, se zice dragile!), vă urez succes! Sau să zic succesuri? 😀

P.S. Pe disperaţii cu căpşunele îi anunţ că DOOM 2 a adoptat de mult timp şi varianta căpşuni, iar în DEX apare ca primă variantă, care, de obicei, este cea recomandată. 🙂 Ce să vă mai zic? Eu sunt fericită că a fost acceptată şi varianta pioneză, nu doar piuneză, sandală a devenit şi sanda (din fericire!) şi avem şi sarma pentru sarmală. Dacă ţinem cont că geacă/geci a câştigat în faţa variantei giacă/giace (folosită exclusiv pe vremuri), eu zic că suntem totuşi pe drumul cel bun. Eu încă mai aştept să apară cuvântul mileu, că să mor dacă pot să spun milieu. Noroc că nu prea mai e cazul… 🙂

Anunțuri

69 de comentarii

  1. Multumesc Oana ! Oricand mai poti invata ceva! Uite-ma pe mine! Desi stiu varianta corecta, imi este greu sa spun grizonant si genuflexiuni, piuneza nu iese sub nici o forma, iar la chiulasa, crede-ma ca i-am zis pana acum, senina si cretina, chiuloasa 😦 Nu ai vrea sa stii cum ii spun la obertaile – ul ala… 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • 😀 Toti gresim, Anca! Recunosc ca eu am dubii in fiecare zi si din ce ma uit mai des in DEX/DOOM parca de-aia ma tampesc mai tare. 😀
      P.S. Se accepta si pioneza!
      P.P.S. Am fost socata cand am aflat ca se zice dragile mele (desi e logic). Si n-a fost prea demult…

      Apreciat de 1 persoană

  2. Nu am știut ca se numesc „genuflexiuni” si nu „genoflexiuni”….si la „grizonant!” i-am zis tot timpul grizonat. Eu ma bucur de orice îmbunătățire, oricât de mică. Exact asa fac si cu limba germana. Întreb pana imi intra in cap varianta corecta si ms bucur de fiecare cuvânt.
    Fain de tot articolul, ca toate de altfel!

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc! Sa stii ca si eu sunt la fel, invat in fiecare zi lucruri noi. Presimt ca o sa mai aflam vreo cateva cu ocazia asta, lista a ramas deschisa.
      Mai erau multe de spus, dar nici macar maica-mea n-a avut rabdare sa-l citeasca pana la capat. Sper totusi ca m-am oprit la timp. 😀

      Apreciază

    • Multumesc, Catalin! Ar fi fost mult mai multe de zis, dar e foarte greu sa faci pe cineva sa citeasca atat fara sa se plictiseasca, de-aia am si ales tonul umoristic… Ai vazut si tu pe facebook poze stupide cu sute de like-uri, in timp ce textele (unele misto de moare lumea) raman nebagate in seama. Pentru unii, ce depaseste trei randuri e deja roman, deci pe cine pacalim? 😉
      Toate cele bune si tie!
      P.S. Ai vazut ca nu mai bag „englezisme” prin texte decat rar, da? Cand o s-o fac, va fi dedicatie speciala, stiu ca te omori dupa ele. 😀

      Apreciază

    • 😀 Ma astept sa mi-o mai spuna si altii, dar deja m-am calit. Replica asta e fumata, mi-a trantit-o o donsoara care trebuia sa zica si gura ei ceva.
      Daca eram disteapta, imi vedeam de treaba mea… cred. 😀
      Lasand gluma la o parte, eu prefer sa mi se spuna cand gresesc – mai bine doua minute jenata decat penibila o viata. 😉

      Apreciat de 1 persoană

  3. N-am să intru în amănunte fiindcă ai oferit tu destule exemple, iar prin „amabilitatea” unora (responsabili de caz) care pun pe hârtie tot ce visează noaptea (impunând reguli noi cu o patimă nebună) se va discuta din ce în ce mai mult. Sau va vorbi/scrie fiecare aşa cum i se … năzare.
    Astfel de postări sunt reconfortante, acesta este adevărul. Încă nu e totul pierdut, chiar dacă sărmana limbă română, permisivă până dincolo de orizont şi înapoi, a îndurat şi îndură multe. Important este ca vorbitorii (şi scriitorii, unii dintre ei bătându-şi joc de limba în care scriu) să ia aminte. Logic, Ainştain citeşte şi el – „Nare contează căpşune sau căpşuni, important e că e bune la gust. Da nu merge cu bericioaicele. Naşpa”. ☺

    Apreciat de 3 persoane

      • Foarte simpatic si, mai ales, de mare folos articolul tau, Oana. 🙂 Sunt nerabdatoare sa aflu ce o sa urmeze , cand o sa revii cu un astfel de subiect, pe care l-ai „predicat” foarte misto! Si cum as putea sa inchei altfel decat cu „urari de bine”! 😀
        P.S. Ai de la mine o ciucalata mare, ca la restaurant nu servesc masa nimanui, nu de alta, da’ prea s-au scumpit preturile… 😀

        Apreciat de 1 persoană

    • Iosif, absolut de acord, dar aici vorbim despre un alt fel de greșeli. După cum am mai zis, unele greșeli sunt scuzabile, dar până la un punct. La naiba, vorbim despre limba noastră maternă, cea în care am pronunțat primul cuvânt! Dacă nu ne respectăm limba, nu ne respectăm pe noi și nici pe cei din jur…
      Ca să mă întorc la ce-ai zis, mi-am recunoscut greșelile de nenumărate ori și am zis și „iartă-mă!”, iar la rândul meu am iertat. Mi-a părut de fiecare dată rău și, cel mai important, am învățat din greșeli – ale mele și ale altora. E valabil și pentru limba română. 😉

      Apreciat de 2 persoane

  4. Cu teneșii am comis-o și eu, mă duc să rectific pe blog. Murfatlar e corect la mine, nu are cum altfel. Știi că există o localitate cu acest nume în care eu am copilărit? Cât despre restu’… râsu’-plânsu’. Tot timpul îmi fac probleme că nu scriu corect. Și de cele mai multe ori descopăr târziu greșelile. Eu cu „fi” și „fii” avem discuții grele, greu ne punem de acord. Iar ieri am urat cuiva „Succesuri!” în virtutea inerției. Deci…

    Apreciat de 1 persoană

    • Fabiola, eu am zilnic dileme – cu virgulele, cu pronunția, cu anumite cratime (se scrie sau nu beat-mort, sănătos-tun?)… Nu știu dacă v-am mai povestit ce papară am luat, când eram la Reader’s Digest, pentru că am scris propriii copii. Nici cu DOOM-ul în mână n-am fost crezută, deși era destul de logic. Copil, copii, copiii proprii, deci propriu, proprii, propriii copii. În cele din urmă, a fost sunat Pruteanu și mi-a salvat pielea. 😊
      Nu folosesc niciodată majoritatea (are sau au?), prefer cei mai mulți, sau un grup de… din aceleași motive. Cu toate aceste artificii, tot greșesc, dar cel puțin îmi recunosc greșelile și am inteligența să învăț de la alții. 😊
      Cu succesuri încep și eu să am probleme, dar și cu almanahe (acu’ urmează să-l scoatem pe cel de vară)… Și-aș mai zice, dar scriu de pe telefon. 😊
      P.S. Vreau și io la Murfatlaaaar! 😉

      Apreciază

  5. Onuta, te invit la noi la liceu la o actiune in cadrul saptaminii” Scoala invers”!. Asta nu pentru ca am avea elevi care sa se exprime cu ajutorul ” minunatiilor” aratate de tine. Noooo…Asa….de culoare…..sa vezi ce audienta am face….

    Apreciat de 1 persoană

  6. Adica, ceee… daca io o sa zic ca FORTUIT, am ajuns la spital, si, dupa un regim VINDICATIV, m-am intors acasa pleZnind de sanatate, inseamna ca tu n-ai inteles ce-am vrut sa spun? 😉 Nu cred!
    Acu’, ca nu mai am am amigdalitele, pot sa mananc cate inghetati vrea muschii mei. „Vrea muschii mei”? Da!, daca asa spune lumea, si cred ca expresia o sa apara in urmatorul DOOM. Deci… unde am ramas? Aa… cate inghetati vrea muschii si… lichenii mei. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  7. Oana, sa stii ca azi m-am distrat si am invatat la puterea a patra!!!!, pentru ca am recitit, cu ocazia asta, si cele trei postari ale tale mai vechi: “Limba romana e greu”,” Cu inteligenta la expozitie”, “Gramatica e mama la toti”. Magnific! 🙂
    P.S. Daca tot nu exista niste “spitaluri” in care sa o tratam cum se cuvine pe biata Limba Romana, din ce in ce mai bolnava, uite ca se poate si in “ambulator”… 😀 Doar sa vrem!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Din perlele sotului: L-am pus pe sacose in cui. Treling.Opsaid { la fotbal }.Pantaloni raiati sau din velura. Nu vreau sa spun ca e prost { sau vreau } dar este de nationalitate turco-tatara.La ei nu prea exista feminin in conjugare { asa se scuza el } :))))

    Apreciat de 1 persoană

  9. Mulțumim pentru lecție. Așa ne trebuie dacă n-am trecut pe la orele de limba română… apoi ne apucăm să mai și scriem pe net…
    Dar, „Errare humanum est, sed in errare perseverare diabolicum”, așa că vom lua măsurile de rigoare și vom pune burta pe carte!

    P.S. Sper că nu ai de gând să iei comentariul meu în serios. Eu nu folosesc prea mult… omulețul!

    Apreciat de 1 persoană

    • Daca zic „cu placere!”, suna parca a suficienta, pentru ca eu chiar nu dau lectii… O sa zic: „Sper sa ne fie tuturor de folos!”.
      Ziua in care voi avea nevoie de emoticoane ca sa ma prind de o gluma va fi una foarte trista… Chiar daca tu esti extrem de subtil. 😉
      Uite ca am folosit omuletul! Acum vreau sa vad ca zambesti! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  10. Trebuie sa ne focusam pe altceva, ce zici, da’ de target, stiu ca intram in liga mare, dar exista .. Imi aduc aminte cu placere ca am avut o discutie despre pluralul de la chibrit: chibrite sau chibrituri. M-am certat parte in parte si nici cand am venit cu o cutie pe care scria: fabrica de chibrituri nu s-au lasat (fraza: bine ca esti desteapta circula si pe atunci). Iar cu servitul mi-aduc aminte de o gluma cu Grigore Moisil care la intrebarea daca a servit masa la Athenee Palace a raspuns ceva de genul ” cu ajutorul celui de Sus am o slujba, dar de mancat am mancat la restaurantul respectiv”

    Apreciat de 1 persoană

  11. Am râs pe mutește că-s la muncă😂😂😂 știi cum e să râzi in pumni???? Așa lecție de mult n-am mai „citit” duamna frofesoară, că-s ceva ani de când…știi tu! Dar să mor de nu am mai avut si eu „șocuri auditive”: De dimineață aflu că vom avea la masă „esaloc” cu ghici? Bingoooo!-ciumperci! Zilele trecute am aflat că-s „încă tânără”😂 să mai zic de „plapună”, „treiling/treining” sau „plovăr cu gât”😂😂😂???

    Apreciat de 1 persoană

  12. Am ajuns aici pornind de la o controversa pe FB, in care il puneam la zid pe infamul „aragazuri” si mi se replica, printre altele, ca este prima forma recomandata de DEX. Mie mi se pare atat de ilogic pluralul „gazuri” in loc de „gaze”, care co-exista in limba contemporana, incat contest dictionarul in acest caz. Sunt curioasa ce crezi despre aceasta forma 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • As vrea sa-ti pot raspunde, Mama Alunita. Din pacate, ma depaseste. 🙂 Teoretic, daca e gaz, gaze, logic ar fi aragaze, nu aragazuri… dar nestiute sunt caile limbii romane. La fel de mult imi place rucsac/rucsacuri si mi-e greu sa folosesc pluralul, cand toata lumea zice rucsaci. 😉

      Apreciat de 1 persoană

  13. Eu puteam sa jur ca povestea era cu „Dragele mosului”. Am avut si eu mari probleme acum cativa ani cu grizonant si voiam. Eu crescand in ardeal am foarte mari probleme de pronuntie, pun accentele uneori aiurea: portbagaj suna de-a dreptul „revolutionar” (spre unguresc :)) ). Acum la ordinea zilei in capitala e „DECAT”-ul pacii.

    Apreciat de 1 persoană

    • Pai asa si era: dragele mosului! Sper sa dispara si asta cu decat curand… asa cum a fost si cu isteria deci-ului. Iti mai amintesti ca fiecare fraza incepea asa, fie ca aveai sau nu ceva de concluzionat? „Deci ma numesc Vasile.” 😀 In privinta lui „ca si”, in schimb, am dubii. Asta e chestie fina, de intelectuali… 😉

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s