Întreabă-mă ce mai fac!


În pofida aparenţelor, nu sunt chiar ceea ce se cheamă “sufletul petrecerii”, adică nu mă invită lumea special pe la agape să spun bancuri şi să scot vorbe de duh care să-i facă pe toţi să se crăcăneze de râs. De obicei, chestia asta îmi iese exact atunci când nu-mi propun, în cele mai nepotrivite contexte, poate tocmai de-aia şi sunt mai reţinută. Pe scurt, sunt mai degrabă “the silent tipe” şi mă încadrez perfect în categoria ascultătorilor de cursă lungă. Ai o problemă şi deja fug toţi de lângă tine, de groază că o să deschizi gura şi o să-ţi verşi povestea, pentru a mia oară? Dacă vrei să ai siguranţa că o să-ţi spui neîntrerupt oful de la a la z, nu trebuie decât să te aşezi lângă mine la masă. O să compătimim împreună nestingheriţi până se dă stingerea în local. Iar la final, o să te şi duc acasă, pentru că gradul de suferinţă este întotdeauna direct proporţional cu gradele băuturii în care ţi-ai înecat amarul. Din acest motiv, am cam început să mă feresc de locurile aglomerate şi nici la petreceri nu mă mai duc. O excepţie o fac parastasele, am constatat că acolo, nu ştiu de ce, toată lumea e veselă. Cu toate astea, tot am, din când în când, neşansa să mă agaţe cineva, mai ales de când m-a trădat vederea şi nu mai pot să mă feresc la timp.

Ieri, ceasul rău a venit pe neaşteptate. Ieşeam dintr-un plafar de la Norilor, iar şansele să mă întâlnesc cu cineva erau minime, dat fiind că magazinaşul ăla e atât de bine ascuns, încât nu-l găsesc niciodată din prima. Dacă m-aş fi uitat în jur, poate aş fi apucat să evit întâlnirea, dar n-a fost cazul. M-am simţit brusc prinsă de cot, m-am întors intrigată şi…

Oaaaa! Ce mai faci tu, măi mamă, măi? Doamne, de când nu ne-am mai întâlnit!

În faţa mea, o tanti cam la 65 de ani, cu plăsicile bine ancorate în mâini, cu permanentu’ ăla de gospodină mioritică şi rujată temeinic, inclusiv pe dinţi, îmi zâmbea larg, părând să mă cunoască. Vag aşa parcă o ştiam, dar de unde? Eram la ceva distanţă de casă… Să fie oare o vecină? La naiba, nu era să mă dau de gol, aşa că i-am răspuns pe măsură, extaziată adică:

Vaaaaai, doamnă, de când nu v-am mai văzut! Ce mai faceţi?

Atunci s-a întâmplat chestia de care mă temeam cel mai tare…

Of, mamă dragă, nu mă întreba ce mai fac!

Bine, doamnă, nu vă întreb! (Să mori tu că nu-mi spui!)

Evident că mi-a spus, abia aştepta.

Nu fac bine deloc, mamă, am probleme mari.

Nici de-a naibii n-am chestionat-o.

Îmi pare rău…

Stai să vezi ce rău o să-ţi pară când o să afli! Nentu’ Mişu s-a tâmpit la bătrâneţe.

Cine naiba era Mişu ăsta şi de când era el nentu’ cu mine?

Ce să zic…

Afurisitul ăsta de boşorog, după ce că a dat-o pe băutură, acum au început să-i fugă ochii şi după femei, auzi?!

M-am gândit că, dacă aş fi fost bărbat şi m-aş fi trezit dimineaţa în pat lângă permanentata asta cu ruj pe dinţi, şi mie mi-ar fi fugit ochii după fomei şi mi-ar fi devenit dragă băutura. Am zis însă:

Ei, poate vi se pare…

Ce să mi se pară, draga mamii, că tu nu l-ai văzut! A început să se parfumeze, se îmbracă la costum de zici că e un ginerică, se rade săptămânal, ieri s-a şi tuns şi, închipuie-ţi, şi-a smuls părul din nas şi din urechi. Nu-i semn bun! Boşorogu’ şi-a găsit o vagaboandă şi ştiu şi cine e nemernica.

În momentul ăla, nentu’ Mişu mi-a devenit chiar simpatic.

Auzi tu, acu’ cică vrea să se ducă la băi trei săptămâni cu bilete de la pensionari. Ăsta şi-a pus în cap s-o ia şi pe başoldină cu el.

Deşi îmi propusesem să n-o stârnesc, n-am mai rezistat:

Da’ de unde ştiţi, doamnă, că e başoldină?

Păi ce crezi că eu n-am văzut-o? O văd lunar, că ne aduce pensiile. Dobitocu’ ăla de Gicu, fostul poştaş, a făcut nu’ş ce boală profesională şi a venit ea în locu’ lui. P’asta, a naibii, n-o cocoşează geanta, sta-i-ar numele să-i stea! Nemernica a văzut că Mişu al meu are pensie de militar şi ce şi-a zis? Ia să-i fac eu ochi dulci lu’ boşorogu’ ăsta, că ia uite ce bun e de muls! Zi tu, Valerico, dacă merit eu aşa un blestem la bătrâneţe!

Valerico?! Valerico eram eu! Din păcate, nu mai puteam să dau înapoi. M-am sprijinit discret de gard şi am lăsat-o să-şi verse supărarea. După un alt sfert de oră, timp în care am fumat şi o ţigară, gândindu-mă la ale mele, am auzit-o din nou:

Păpuşă, da’ parcă nu fumai… Lasă-le naibii de ţigări, că nu fac bine! Ia uită-te la mine ce bine arăt, nici nu-mi dai vârsta! Şi, cu toate astea, omu’ meu caută distracţii în altă parte. Of, of, cum e ea femeia făcută să sufere! Dar gata, mamă, destul cu ale mele, că bănuiesc că le ai şi tu pe ale tale! Ia spune-i tu lu’ mama ce mai faci!

Mm!

Anunțuri

63 de comentarii

    • Sunt bine, sunt bine! Se pare ca am o figura atat de comuna, incat seman cu toata lumea… Cea mai tare faza a fost cand m-a oprit pe strada un tip (nu, n-avea de gand sa ma agate, se vedea pe fata lui ca era siderat) care m-a intrebat daca nu cumva am un frate geaman! 😀

      Apreciat de 2 persoane

  1. Nooooo, nu aşaaaa. Vreau să ştiu cum arată bagaboanta, vreau să ştiu ce zice nea Mişu despre acest aspect. Te duci musai iar la farmacie şi te inviţi la tanti acasă că sigur îţi apare iar în cale. Numai să nu uiţi cum te cheamă, să ştii ce să spui la interfon.
    Şi… în rest, ce mai faci tu?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Valerico, daca ai sti tu cate am io sa-ti povestesc… stai sa iau pensia si sa-mi fac un permanent ca sa nu te fac de ras cand o sa ne intalnim, ca doar tu ma-ntelegi, manca-te-ar mama! Tu tot… mm? Atunci, e bine, mama! 😀

    Apreciat de 1 persoană

  3. E o anumita tipologie a omului pe care cum o intalnesc, evit constient sa sar cu intrebarea absolut banala si retorica: ”ce mai faci?”. Ca si tine, sunt patita :)). Atrag irezistibil genul asta de oameni ce vor sa se confeseze. Si nu vorbesc de prieteni, unde ar mai merge ;).

    Apreciat de 1 persoană

  4. I-auzi frate din ce i se poate trage beleaua unei biete femei. De la o pensie de militar!!! Ce bine de cei/cele care primesc „nesimțitele” pe card…
    P.S. Apropo, al naibii dacă înțeleg chestia asta cu veselia la parastase. Am întrebat și eu odată, pe cineva și răspinsul a fost: „Dacă noi suntem veseli se bucură și răposatul”… Aiureală mai mare nici că se poate.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Te inteleg si mie mi se intampla sa fiu psihologul de serviciu. Surorile mele spun ca eu sufar de hipersocializare. Mi s-a intamplat odata sa stau in tramvai cu sora mea cea mica si sa fiu abordata cu : Ce mai faci, ce mai face mama? Bine… Si noi bine, fata este plecata la o bursa in … sotul meu a fost avansat la .. eu sufar de… Timp de trei statii. Dupa ce a a coborat doamna, sora mea m-a intrebat de unde o cunosc. Raspunsul meu a fost ca nu o cunosc deloc, dar daca ea a simtit nevoia sa imi spuna…. Asta este hipersocializare..

    Apreciat de 1 persoană

    • 😀 😀 😀 Mi se pare normal sa-i raspunzi omului cand ti se adreseaza. Si daca n-o face, poti sa-l abordezi tu. Oamenilor le face placere sa fie intrebati de sanatate.
      Asta-mi aduce aminte de maica-mea, care si-a sunat o prietena intr-o zi, s-o felicite de ziua ei. Pe masura ce vorbeau, mama se facea rosie ca focul… La final, am intrebat-o ce-a patit. Mi-a zis: „Vai de mine, m-am facut de ras! Nu era ziua Eugeniei… Da’ stii ce s-a bucurat!?!” QED. 🙂

      Apreciază

  6. Auzi…Valerica….Oana…da-mi telefon, fata, cind te mai duci la cumparaturi in cartier…sar in adidasi si mergem impreuna , ca pe mine nu ma opreste nimeni. Stau de o viata in cartier si…nimicuta! Vezi daca nu am elevi care stau in cartier! Sau, stau eu in cartierul rezidential gresit!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Am râs îngrozitor că și eu sunt genul „mama răniților”, de parcă-n frunte-mi stă scris: Veniți și povestiți!… Eu am o smecherie: Zic: Vaaaaiii dar povestiți-mi in timp ce mergem, nu vă supărați, nu?😉(am pasul cât compasul și la un moment dat tanti ori scurtează povestea, ori gâfâie ca trenul la deal😈) asa vad unde merge si poate-mi si aduc aminte de unde-o stiu😂 in rest, eu tac și altii vorbesc😂

    Apreciat de 1 persoană

    • Pfuaaaaa, buna asta, kya! 😀 O s-o pun in practica atunci cand mi se va mai ivi ocazia (respectiv peste 15 minute, ca am ramas fara tigari). La naiba, si eu am compasul mare, dar ma cam tem sa nu ajung sa fac vreun CPR pe strada, ca astia nu se lasa cu una, cu doua! 😀

      Apreciază

      • Vai de mine! Am avut gura aurita… Tocmai ce-am mai avut parte de o intalnire, la casa la Mega. Nici de data asta n-am recunoscut persoana si-mi venea sa mor de jena. Noroc ca mi-a aruncat un colac de salvare, m-a intrebat de o cunostinta comuna, si asa am reusit sa refac puzzle-ul. Doamne, ce ma fac?! 😀

        Apreciază

      • :)) Să îndrăznească cineva să-mi dea mie palme! Oana, tu poţi să… pentru tine fac o excepţie, că tare bine m-am distrat. 😀
        Şi, cine ştie, poate, cu faţa mea, ţi-aş fi de folos dacă te-aş însoţi la cumpărături… Sau o să te faci că nu mă cunoşti? 😉

        Apreciat de 1 persoană

    • Eeei, de fapt am vrut sa spun ca poate nu vrei sa-ti stric firma, ca vad ca ai vocatie… 😀
      P.S. Tare mult as vrea sa merg cu tine la un parastas… sa mai aud si io bancuri noi, sa ma distrez si io… ca omu’ si „sa se bucure si raposatu'”, nu?

      Apreciat de 1 persoană

    • Sau ar putea fi… Nuuu, in niciun caz, vagaboanda, basoldina n-ar putea fi „postarita Cristinel”. Ma Valerico, fa si tu un efort de memorie si vezi cine e tanti, ca nu cumva sa mergi si la parastasu’ ei! 😀 Doamne fereste! Cred ca am luat-o razna. 😦

      Apreciat de 1 persoană

  8. Ce ti-e si cu viata asta . Un paradox relativ efemer,plina de evenimente imprevizibile care mai de care mai ciudate …
    Ce mai faceti,dealtfel ? Sunteti bine ?…Amândoua ,”gemenele”?…

    Apreciat de 1 persoană

  9. Buna Oana !
    Si eu ma inscriu in categoria „ascultatorilor de cursa lunga ” ! 🙂
    In legatura ca LUMEA care-i VESELA la PARASTASE,
    dupa umila mea parere,
    VESELIA provine de la faptul ca BEA si MANANCA de POMANA !!! 🙂 🙂 🙂
    In legatura cu intrebarea ta,
    chiar asa, de nu-i cu suparare,
    am la randu-mi o nevinovata INTREBARE :
    – Cu DRAGOSTEA cum stai , oare ??? 🙂 🙂 🙂
    Weekend placut si nu uita ca ,
    te-astept oricand cu ❤ deschisa in casuta-mi virtuala
    la o vorba buna si la o CAFEA amara !!! 🙂 🙂 🙂
    Aliosa.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ohohoooo, Aliosa, bine ai venit in clubul ascultatorilor de cursa lunga! 🙂
      Ai dreptate cu pomana, cui nu-i place sa manance si sa bea gratuit? Din pacate, are si-un defect: ingrasa! 😀
      Cu dragostea cum sa stau? Prost cu aia despre care, banuiesc, ma intrebi tu. 😉 Altfel am noroc de oameni grozavi in jur, deci ofer si primesc dragoste in egala masura. 🙂
      Daca e vorba de cafea, vin acum! Amara o beau intotdeauna. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s