Măcar nu sunt (doar) într-o dungă


Dungi

Pentru mine, marea transbordare de primăvară e mai ceva ca un sejur la galere, de câte ori vine vremea să-mi mut hainele de colo-dincolo mă ia cu fiori cam cu o lună înainte şi încerc să amân momentul cât pot. Gândul însă că s-ar putea să fiu nevoită să mă dau “extravagantă” prin cartier, circulând în cizme şi palton la 30 de grade, m-a determinat să trec la treabă. Am aşezat totul pe căprării – culori, grosimi, lungimi… Da, da, nu e de râs, fiindcă nu ştiţi ce probleme existenţiale am eu. Una dintre ele, şi cea mai gravă, o reprezintă ţoalele cu dungi. Pur şi simplu, nu mă pot opri din cumpărat… Indiferent cu cine intru într-un mall, la plecare persoana iese tremurând, dar nu de la shopping, ci de la cele 5-6 cafele pe care le consumă aşteptându-mă. Dacă ar sta cu mine, cred că s-ar lăsa cu omor. De obicei, sunt de găsit pe lângă stenderele cu tricouri… aţi ghicit, în dungi! Sunt deja vreo câteva magazine unde vânzătoarele, când mă văd, îşi iau pauza de masă. Problema lor nu este apetenţa mea pentru dungi, ci nehotărârea. Da, asta e a doua mare problemă a mea. Să iau cămaşa verde sau pe cea albastră? Jeanşii închişi sau pe cei deschişi la culoare? Tricoul cu dungi albastre sau pe cel cu dungi roşii? Pot s-o ţin aşa la nesfârşit, motiv pentru care în garderoba mea se găsesc zeci de haine din acelaşi model, dar de culori diferite. Să nu mai zic că am şi câte două perechi de cizme sau câte două genţi identice, fiindcă nu mă pot hotărî asupra culorii. Sigur, această boală s-a transferat, cu parşivitate, şi în alte domenii ale vieţii mele; cum s-ar zice, sufăr de nehotărâre cronică. Acelaşi şablon funcţionează inclusiv în privinţa mâncării – dacă mă inviţi la restaurant, e bine să comanzi în locul meu, altfel rişti să termini de mâncat în timp ce eu încă răsfoiesc lista de salate a meniului. Chestia enervantă e că, la final, comand acelaşi lucru ca de fiecare dată – o pizza quatro formaggi. Pur şi simplu nu pot să aleg, asta-i clar. Citesc două cărţi deodată, mă uit la două filme deodată, conversez cu doi oameni deodată… Viaţa mea e un calvar, dar nu pentru mine, pentru ceilalţi.

Deci, cum spuneam, mi-a luat ceva până am pus în ordine unicul tricou şi unica pereche de blugi… fiecare în câteva zeci de exemplare. Spre seară, eram deja stoarsă ca o lămâie, dar cu satisfacţia lucrului făcut cu simţ de răspundere (era cât pe ce să zic a lucrului bine făcut, dar mi-aş fi pierdut credibilitatea). La fix ca să iau o pauză de cafea, în compania unei prietene.

Auzi, fetiţă, bine că ai făcut ordine în şifonier, că o să-ţi fie mai simplu să cauţi. Vreau şi eu bluza aia a ta mişto, cu fermoar portocaliu, că mă duc la o petrecere.

Aşa… în mijlocul săptămânii?

Nu, dragă, mă duc sâmbătă, dar voiam să fiu sigură că o găseşti. Apropo, nu vii şi tu cu mine? Hai că-ţi fac cunoştinţă cu un tip mişto! Ţine morţiş să te cunoască.

Bine că mi-ai spus, că era cât pe ce să accept! Lasă-mă, fetiţă, în pace, că tu ai abonament la ciudaţi! Numai un ucigaş în serie nu mi-ai prezentat, că în rest… Şi, în plus, am o viaţă prea mişto momentan, ca să mi-o stric cu… o grijă-n plus.

Bine, măăăăă! Hai să-mi dai bluza întâi şi poate, între timp, te răzgândeşti.

Am ajuns în dormitor şi am deschis şifonierul. Atunci s-a auzit:

Jeeeeeeesus Christ! Oano, să mor, tu ai nevoie de ajutor specializat, fetiţă! Mânca-ţi-aş sufletu’, da câte tricouri în dungi ai?

Ba nu am nevoie de niciun ajutor! Îmi mai trebuie doar unul alb cu dungi roşii şi unul albastru cu dungi albe.

Eu mă refeream la alt fel de ajutor…

Şi cu astea ce-i? Atâtea tricouri la fel? Aoleu, ai şi fuste la fel! Şi cureleeeeee!

Aici, recunosc, am o problemă. Nu mă pot hotărî… Asta e! Dacă nu pot să aleg între două chestii, mi le iau pe amândouă. Toată viaţa mea am fost indecisă, n-o să mă schimb acum! Hai, nu te mai mira atât, mai bine mai zi-mi de tipul ăla! am încercat eu să-i abat atenţia.

Care tip? A… ăla. Dacă stau bine să mă gândesc, ai dreptate. Nu-ţi trebuie bătăi de cap!

Faptul că a bătut în retragere m-a făcut curioasă, evident, aşa că am insistat:

Mmmmm, mi se pare ciudat că, brusc, nu mai e bun pentru mine. Sau eu nu mai sunt bună pentru el. Ia zi, care-i faza?

Nu e nicio fază… Pur şi simplu mi-am dat seama că nu vă potriviţi.

Şi de ce, mă rog? Are vreo problemă?

Da, una gravă în ceea ce te priveşte!

Hmmm, şi care e problema asta?!

Mă-sa a născut tripleţi…

Anunțuri

59 de comentarii

      • Ma, da’ nicio dunga verde in colectia ta, care s-ar asorta de minune cu cei mai frumosi ochi verzi pe care ii cunosc?! Apropo, mi-e foarte dor de ochii tai si tare as vrea sa te invit intr-o zi la o pizza quatro formaggi. Dar va trebui sa alegi tu restaurantul… 🙂 Aaaaa, te-am pus in incurcatura! 😀

        Apreciază

      • Luminita, nu m-ai pus deloc! In locul unde urmeaza sa ne vedem cu totii pe 22 au… ghici ce? Pizza quatro formaggi. Si mojito… M-am interesat. 🙂
        P.S. Am si cu dungi verzi, dar nu se vad. N-au intrat toate in poza. 😀

        Apreciază

  1. Incitantă 🙂 o eventuală întâlnire cu un reprezentant al echipei de tripleţi. Sau, cel puţin, aşa aş vedea-o eu. Numai că, mascul fiind, e evident că percep eventualele evenimente (cu tot ceea ce ar decurge din ele, precum în comediile de mare succes, cu situaţii comic-absurde; deja mi-am lăsat imaginaţia să zburde pe câmpii, scuze pentru asta… ) cu totul altfel. 🙂
    În ceea ce priveşte primăvara (plus şifonierul, plus tot ce-i pe acolo, plus mutarea hainelor „de vară” în locul celor „de iarnă” – că bun ar fi un dressing generos), zău că las Geaninei „plăcerea” incomensurabilă de a pune totul pe „căprării”. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Pai asta se rezolva, Cristian. Nu stiu de ce, dar am senzatia ca Ainstain ala al tau mai are doi frati… 😀 😀 😀
      Dressing generos? Eu am o imensitate de sifonier (pentru ultimul raft folosesc scara, jur!) si tot nu-mi ajunge, iar asta fiindca sunt colectionara. Trei sferturi din haine sunt nefolosite… Iti garantez eu ca Geanina nu s-ar bucura… in anumite momente.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Știi, eu mâncam floricele. Făcute de soțu’, nu de microunde… Noroc cu berea, nu m-am înecat. Știu perfect de ce ești așa. Că ești… geamănă. Asta cu shoppingul te înțeleg perfect de perfect. Știi de ce? Că ești leită nași-mea. Ghici ce zodie e ea?

    Apreciat de 1 persoană

    • Vosipetar, eu, una, nu sunt schimbatoare, doar ma hotarasc mai greu. 🙂 Iar in privinta oamenilor, nici atat. Eu nu am prieteni ocazionali, ai mei sunt cu totii „vietasi”. E adevarat ca, in ziua de azi, pentru unii suna ciudat cand spun ca sunt oameni care-mi sunt prieteni de 40 de ani…

      Apreciază

    • Oooo, Suzana, abia astept! Acum m-ai facut curioasa… 🙂
      O saptamana faina si tie! 🙂
      P.S. Vezi ca m-am dat in spectacol pe blogul tau incercand sa scriu trei randuri… Sigur, nu aia a fost problema, ci „semnatura”. 😀 Nu stiu sub ce nume o sa apara comentariul meu, poate ma ajuti sa nu ma fac de ras, in caz ca am zbarcit-o. Multam!

      Apreciază

  3. Draga Oana, îmi placi din ce in ce mai mult!
    Si eu am cel putin jumate de șifonier tot în dungi!
    Ici și colo, mai bântuie și câte un pied-de-cock. Ai mei de acasă s-au resemnat – dungile să trăiască! 😦

    Dar m-am interesat, ca să fiu pregătită cu replicile adecvate, în caz că mă oprește cineva pe stradă să mă intebe ”ce-s cu toate dungile alea pă mata” mamaie, oi fi ieșit acu dă la pârnaie”?!!. (nu toată lumea știe rafinamentul dungilor orizontale vs dungile verticale, vezi-bine… ).

    Așa că dragă Oana să știi, de la marii învățați ai secolului nostru: divele care preferă dungile, sunt persoane de foarte maaare rafinament: toate femei foarte frumoase, elegante, inteligență maximă cu parcurs exponențial și toate sunt cel puțin într-o dungă!! 🙂
    Zi frumoasă tuturor! poop / Emilia

    Apreciat de 1 persoană

  4. Te inteleg complet, eu am o boala cu bulinele. Imi plac mult de tot. Tinuta mea preferata a fost la un moment dat o fusta alba cu buline maro cu o bluza maro cu buline albe. Acum imi plac in sifonier, de purtat port mai mult monocolore.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Nu e bine să fii nici într-o dungă, nici în mai multe! Iar despre haine, cred că e bine să le porți pe cele în care te simți bine și în niciun caz nu contează numărul, grosimea și direcția dungilor, dacă ți se pare că stau bine pe tine. Numai părerea ta contează. Altfel, vor apărea probleme fără substrat…

    Apreciat de 1 persoană

    • Iti multumesc, Aliosa, foarte fain! Sper ca la intalnirea de pe 22 sa vina cat mai multi prieteni bloggeri. Sunt convinsa ca o sa fie grozav.
      Sa inteleg ca si tu ai ochii verzi? 🙂 Doamne ce usor ar fi daca ne-am putea da seama de firea omului dupa ochi. Chiar, aia cu nasul mare or fi mincinosi? 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s