Promisiunea e promisiune!


BaietiiIN MEMORIAM

2 decembrie era ziua în care, la noi în casă, telefonul suna încontinuu. Spre miezul nopţii, deja cedam nervos şi-l intrebam pe Marian dacă mai există cineva din ţara asta – ce vorbesc eu din ţară?, din lume, din întregul sistem solar – care nu l-a sunat să-l felicite de ziua lui. Astăzi ar fi împlinit 48 de ani şi… aş da orice să mai sune telefonul.
Marian, ai fost primul care m-a încurajat să scriu şi ai fost şi cel mai spumos personaj al meu. Îţi mulţumesc pentru asta, fiindcă altfel acum nu aş reuşi să merg mai departe! Sper că te-ai întâlnit cu Snoopy al nostru pe acolo, aşa cum îţi doreai, şi că o să-i ţii companie… până ajung şi eu.

La noi în familie, sarcinile gospodăreşti sunt împărţite judicios, mie revenindu-mi circa 90%, dar asta nu mă deranjează prea mult atâta vreme cât sunt scutită măcar de făcut plăţi şi de viermuiala din supermarketuri. Şi cum ieri a fost zi de târguieli, gospodinul familiei a purces vitejeşte spre Carrefour. Lista, bineînţeles, a uitat-o acasă, dar asta a devenit deja o tradiţie… Am iniţiat, aşadar, un duplex telefonic, pentru că trebuia să fiu şi eu consultată. Mă rog, consultată e un fel de-a spune, pentru că n-am nicio şansă să mă opun apetitului pentru cumpărături al consortului. Pe scurt, dialogul nostru a decurs cam aşa:

Să iau sana?

Nu lua, mai avem trei!

Bine, mai iau două.

Caşcaval să iau?

Mai avem un calup!

Bine, iau doar unul…

Ideea e că, orice aş fi zis, era totuna, aşa că m-am resemnat, mulţumindu-mă să aprob monosilabic. După vreun sfert de oră de da-uri de-ale mele, aud:

Oana, tu eşti atentă vreo clipă la ce spun?

Da, daaaa!

Cu ochii în calculator, la conversaţia de pe chat, am mai apucat să aud doar:

… cutii. Vrei să-ţi iau?

Ştiind ce mă aşteaptă, am plusat:

Da, ia patru.

Eşti sigură că vrei?

Eu, iritată:

Da, dragă, ţi-am mai zis o dată!

Da’ le mănânci pe toate săptămâna asta?

Eu, cu ochii la facebook:

Le mănânc, nu mă mai omorî atât!

Promiţi?

Ca să scap odată, accentuez:

Promiiiiit!

Vine pe loc şi răspunsul:

Bine, vezi că ţi-am luat patru cutii de Chappy Junior cu ficat, curcan şi morcovi în sos!

 

 

 

Anunțuri

6 comentarii

  1. Am citit printre lacrimi, dar zambesc! La voi in familie umorul era la el acasa… si asa trebuie sa ramana!
    Sigur, „promisiunea e promisiune!”, dar presupun ca n-a trebuit sa mananci cutiile alea delicioase in fata sotului tau… si cred ca Snoopy ti-a salvat onoarea!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Oana, in virtutea faptului ca umorul trebuie sa dainuie, am incercat, chiar si astazi – o zi foarte grea pentru tine, sa fac o gluma… din pacate, si nereusita. Si regret din tot sufletul daca te-am tulburat si mai tare! 😦

    Apreciază

    • Nu m-ai tulburat, Luminita, nu mai mult decat eram. E adevarat, a fost o zi grea pentru mine, dar nu intamplator am ales sa postez tocmai aceasta povestire, stiu ca a citit-o si i-a placut. Si mai stiu ca nu i-ar fi placut sa vada pe nimeni trist de ziua lui. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s