Avântu’ liftuleţu’


LiftDe ceva vreme, eu şi vecinii mei de scară ar trebui să ne considerăm nişte blocatari fericiţi, în sensul că ne-am tras lifturi şmechere, din alea în care copiii, bătrânii, damele isterice şi cardiacii n-au curaj să intre singuri. Eu, una, sunt însă puţin nostalgică după fostele lifturi. Or fi fost ele mâzgălite cu markerul, pline de scuipaţi pe oglinzi, căptuşite cu ciungă de toate culorile şi impregnate de izurile lăsate de cei pe care nu-i mai ţinea vezica până acasă, dar aveau viaţă în ele… Viaţa noastră. Astea de acum, după cum se vede şi în poză, arată destul de elegant, dar, fiind atât de înguste, îţi lasă senzaţia că tocmai ai fost repatriat, dintr-un teatru de război, într-un copârşeu metalic. Hai să zicem că, în timp, o să reuşesc să scap de claustrofobie şi o să mă obişnuiesc şi cu ideea că, în caz de ceva, nu pot să sun la numărul de telefon afişat pe pereţi, pentru că în plomba aia metalică nu ai niciun fel de semnal, dar camera aia de luat vederi îmi dă frisoane. Cum să pui, domnule, aşa ceva într-un lift?! E ca şi cum ai pune camere de filmat la budă sau în cabina de probă, pe bune! Păi care e primul lucru pe care-l faci când intri într-un lift? Te repezi la oglindă, îţi admiri freza, îţi corectezi machiajul, zâmbeşti puţin ca să vezi dacă n-ai plecat/venit cu pătrunjelul în dinţi, îţi tragi bretelele de la sutien, te scarpini la nas sau… în nas, în funcţie de sex sau de educaţie, îţi bagi cămaşa în pantaloni sau îţi scoţi chiloţii din fund, că prea te-au deranjat toată ziua… Acum, nu mai ai cum să faci nimic din toate astea, trebuie să stai regulamentar, încercând în acelaşi timp să-ţi compui o figura cât mai relaxată, pentru că, de deasupra ta, nemilos, Big Brother veghează. Nu ştiu dacă aceste camere au fost puse pentru a preveni vandalizarea, pentru că mai avem unele şi în scara blocului, care, de altfel, e dotat şi cu interfon, cred că, de fapt, au fost puse pentru satisfacerea curiozităţii maladive a celor cărora nu le mai ajunge vizorul uşii. Aşadar, aseară le-am satisfăcut-o. Eu, damă respectabilă, am chemat liftul, am intrat şi… m-am strâmbat la cameră cum am ştiut mai bine, cert e că nimic din limbajul mimico-gestual universal n-a rămas neexecutat. Nu ştiu de ce, dar trăiesc cu senzaţia că, după experienţa asta, liftul din dreapta nu va mai opri la etajul doi, dar cel puţin m-am răcorit. :)))

 

Anunțuri

15 comentarii

  1. Am râs cu poftă! Eu detest lifturile de orice fel. Pot fi ele de cinci kilometri lungime și lățime, eu și cu prietena mea de suflet claustrofobia nu ne împacăm cu lifturile. Oricum, mi s-a parutr foarte comic ceea ce ai scris cu strâmbătura la cameră, hahahah.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ia uite, avem o prietena comuna! 🙂 Cat despre strambaturi, ce pot sa zic decat ca am savurat fiecare clipa si mi-am dat silinta, nu gluma, mai ales la gandul ca m-ar putea vedea vreunul dintre constipatii aia din „comitet”.

    Apreciază

  3. Observ că lumea e nemulţumită de camerele din liftul blocului personal. Pe cea din liftul blocului în care stau au şi smuls-o de draci. A fost repusă la loc şi acum nu mai e nicio problemă. Şi asta pentru că fiecare se gîndeşte strict la el şi e oripilat de gîndul că nu se mai poate coşi în lift. Nu se gîndeşte că acesta e un mod de protejare împotriva vandalizării şi eventual de identificare suplimentară în caz de efracţie.
    Mai mult ca sigur nu stă nimeni să deruleze imaginile stocate pe serverul aferent, care oricum se suprascriu la un interval de timp prestabilit.
    Ciudat e că dacă merge la o clinică, un hotel sau o clădire de birouri, care au şi ele astfel de camere în lift nu e nicio problemă.

    Apreciază

    • Krantz, dupa cum probabil ai observat, acesta e un blog unde lucrurile serioase sunt tratate cu umor. Totul a fost o ironie si, pana la urma, un exercitiu de imaginatie. Daca as fi avut cu adevarat ceva impotriva, probabil ca m-as fi referit la articolul 226 din Legea 286/2009, dar asta e un blog unde, in principiu, lasam grijile la usa si facem impreuna terapie antistres. Dupa parerea mea, ciudat e sa gasesti o camera de luat vederi care da in cabina de proba a unui magazin (detin probe :D), dar despre asta o sa vorbim alta data.
      In alta ordine de idei, sper sa apucam ziua aia in care oamenii vor ajunge sa se comporte civilizat nu doar in prezenta camerelor de luat vederi.
      P.S. Te mai astept pe la mine pe blog!
      P.P.S. Nu am camere de luat vederi si nu descalt musafirii la usa! 😀

      Apreciază

    • Domnule/doamna Krantz, haideti sa va spun eu cum stau lucrurile cu camerele de luat vederi montate in lifturile din blocuri. Aceeasi surpriza am avut-o si eu. Sa gasesc in lift o camera de luat vederi, fara sa fi fost anuntata in prealabil, fara sa fi semnat ceva, orice. Pentru ca domnule sau doamna Krantz, in asemenea situatii, TOTI locatarii trebuie sa fie de acord. Este vorba despre PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL. Iar daca dvs. nu vedeti nimic rau in a monta o camera video in lift, nu veti vedea nimic rau in a monta o camera video nici in fata usii dvs. Cititi mai bine articolul de-aici: http://acru.ro/camere-supraveghere-legi/! Si-acum, Oana. Treaba se rezolva foarte simplu: o reclamatie la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) pe care o poti face si online, nu e musai sa te deplasezi la ei. Nu, nu va afla nimeni ca tu ai facut-o. Nu au voie sa divulge. Ei vin la fata locului, dau amenda, rezolva treaba. E drept, dureaza putin mai mult, cam luna si un pic, e institutie de stat… Dar isi fac jobul! Asa a disparut camera de luat vederi din liftul blocului meu. 

      Apreciat de 1 persoană

      • Anca, iti multumesc! E bine de stiut. Intre timp, s-a rezolvat, camerele au exitat de la sine. :)) Eu si domnul Krantz, pentru ca, da, este un domn, am cazut la pace, nu ca am fi avut ceva de impartit, dar porniseram oarecum cu stangul. Pana la urma, asta e un blog umoristic si vreau ca nimeni sa nu plece incruntat.
        Ma bucur ca m-ai vizitat si te invit sa mai ramai putin pe aici, poate reusesc sa te binedispun (nu ca nu ai fi) :D.
        Cat despre domnul Krantz, iti sugerez sa-ti faci timp sa-l vizitezi si pe el, scrie foarte fain.

        Apreciază

      • Oana, recitind cele scrise am avut şi eu senzaţia aia. Da ce început cu stîngul?! Eu simţeam că merg cu spatele, gen Michael.
        Cît despre reclamă, trece te rog în contul meu o citronadă şi o amandină. Pot plăti şi pe caiet?

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s