Dr. Jekyll şi Mrs. Hyde


Azi-dimineaţă, în timp ce înaintam vitejeşte prin nămeţi şi blestemam momentul ăla când m-am bucurat că ninge, am avut parte de o ciocnire extrem de neplăcută. Eu, echipată corespunzător, cu gluga pe ochi şi cu şenile în picioare. Ea, cu haină de blană şi cizme cu toc. Eu veneam de acasă. Ea părea să vină de la Revelion. Din cauză că mergeam amândouă pe aceeaşi urmă de roată, iar eu nu vedeam nimic, ne-am izbit una de alta atât de tare, încât mi-a sărit gluga de pe cap. Ei îi sărise ceva fond de ten, fiindcă i l-am văzut pe guler. În momentul ăla, distinsa doamnă a început să urle:

Tâmpito, uită-te dreacu’ pe unde mergi, mi-ai stricat cizmele!

Adevărul e că n-am putut să o contrazic. Am 40 la picior, iar cu bocancii ăia părea că mă încălţasem de la geamantane. N-aş vrea să spun că, dacă nu se termină mai repede sărbătorile, curând o să mă îmbrac de la corturi pentru două persoane, dar asta e altă discuţie.

Am reacţionat total greşit, m-a pufnit râsul, iar asta a enervat-o şi mai tare. Probabil se aşteptase să-i răspund pe măsură, eventual să sar la bătaie… Mi-a dat un brânci cu toată forţa şi a plecat blestemând. Acum râdeam de-a binelea, fiindcă înţepenisem în mijlocul drumului într-un semişpagat ridicol. În cele din urmă, am reuşit să mă redresez şi m-am uitat după ea. Se întorcea din când în când şi-mi arăta pumnul. Nu mai auzeam ce spunea, dar nu era greu de ghicit. Când să pornesc pe drumul meu, am remarcat sub gheata stângă ceva negru şi cleios. M-am rugat: “Dă, Doamne, să nu fie un rahat de câine!”. Era. După dimensiuni, aş zice unul de Big Dane. Brusc, s-a întâmplat ceva neaşteptat. Ori rahatul de câine, ori înjurăturile istericei au funcţionat pe acelaşi principiu ca madlena lui Proust, cert e că m-am trezit brusc cu vreo două decenii în urmă, fix în aceeaşi postură, doar că era vară. L-am auzit pe tata:

Oana, vezi că ai intrat într-un rahat şi o să împuţi toată maşina!

În momentul ăla, am văzut-o cu ochii minţii. Doamne!, Gonguţa mea corai, un VW 1300 mai bătrân ca mine, prima şi singura maşină pe care am condus-o cu plăcere.

Abia îmi luasem carnetul şi urma să fac primul drum mai lung, afară din oraş. Pasageri – părinţii mei, singurii care n-au îndrăznit să mă refuze. În fine, am pornit la drum şi aproape ajunsesem la Băneasa, când un cretinoid mi-a tăiat faţa, aruncându-mă pe banda întâi. La semafor, l-am ajuns din urmă, dar mă declarasem mulţumită cu cele câteva flash-uri pe care i le dădusem. Se pare că el n-a fost mulţumit, fiindcă mi-a făcut semn să deschid geamul. Curioasă, i-am făcut pe plac. Şi-atunci…

Păpuşe, ţi-ai scos babacii la plimbare? Ce, vrei să-i moşteneşti? Făăăă, stai cuminte pă locul tău, pă banda-ntâi, dacă vrei să apuci ziua aia fără mămăligă-n geam!

În momentul ăla, eu, cea zisă şi “păpuşe”, am simţit aşa un val de căldură, m-am schimonosit la faţă şi, cumva, din mine a ieşit fiara. Înainte de asta însă, trebuie să spun că, până atunci, nu mă auzise nimeni nici măcar ridicând tonul, darmite vorbind urât. Dar, se pare, în mine exista potenţial, fiindcă în clipa imediat următoare am dat drumul avalanşei. Întâi, am început cu înjurăturile clasice, legate de origine, pe urmă am făcut cu el un tur virtual al cimitirelor pe unde se odihneau (de fapt, cred că, de atunci, n-au mai avut linişte) toate rudele apropiate şi îndepărtate (n-am făcut discriminări) şi apoi m-am ocupat de tot ceea ce se poate încadra la secţiunea otorinolaringologie, cu precădere de gâţii mă-sii. Omul ăla cred că n-a uitat-o niciodată pe păpuşica aia roşcovană, pistruiată şi cu ochişori verzi, şi nici guriţa ei spurcată… Nici eu nu i-am uitat figura stupefiată când am demarat în trombă. Din păcate, ceva uitasem – că eram cu mama şi cu tata în maşină… Din ziua aia, mama a început să se vopsească, iar tata, să fumeze două pachete de ţigări.

Aş vrea să spun că a fost un caz izolat, dar nu, ăla a fost abia începutul. Dacă în orice altă situaţie eram cât se poate de calmă şi de paşnică, la volan se schimba treaba. Totul era OK până-mi făcea careva vreo nedreptate; în nici 30 de secunde, deveneam ca protagonista din Exorcistul – cu spume la gură şi de neoprit.

De vreo zece ani însă, nu mai înjur. Dar nici nu mai conduc. Mai am aşa câte-o izbucnire când stau pe locul “mortului”, dar reuşesc totuşi să mă stăpânesc. Alaltăieri, am mers în maşină cu cel mai civilizat şi mai manierat om de pe faţa Pământului. La un moment dat, au început să ne şicaneze unii, nişte cocalari cu un BMW. Simţeam că Mrs. Hyde e pe cale să iasă la iveală şi mi se bulbucaseră deja ochii. Vechiul repertoriu era tot acolo, pe alocuri îmbunătăţit, şi urma să-l scot de la naftalină cu riscul de a-l oripila pe bietul om. Amicul meu părea impasibil, de un calm englezesc, iar chestia asta m-a enervat şi mai tare. Cum naiba să stai şi să te uiţi aşa la unii care-ţi pun frână în faţă, care… Ei bine, la următorul semafor, şoferul meu a coborât geamul. Mă temeam că va începe să le vorbească ălora cu dumneavoastră şi-o să picăm de papagali, aşa că mi-am acoperit faţa cu fularul, rugându-mă să nu apărem într-un viral pe youtube. În acelaşi timp, cocalarul a lăsat şi el geamul în jos, aşteptând să vadă ce-are de zis scorţosul ăla cu costum şi cravată. Şi-a zis. Doar 5 cuvinte: “Urâtă sulă a avut tac’tu!”.

Aia au rămas atât de blocaţi, că au uitat să ne urmărească. De-atunci, râd întruna. Mi-am mai îmbogăţit repertoriul cu o înjurătură (şi unde pui că nu-i de mamă), dar, la naiba!, nu mai înjur. Poate ar trebui să mă apuc din nou de condus…

 

Anunțuri

19 comentarii

  1. Faza cu rahatul de câine îmi aminteşte conversaţia stereotipă pe care o purtam cu o amică, de câte ori ieşeam împreună cu câinii, la plimbare, prin aşa-zisele părculeţe dintre blocuri. Suna cam aşa: – L-ai luat?; – L-am luat. De atunci, de câte ori ies cu câinele, încerc să mă încalţ cu umblători fără model pe tălpi.
    Trebuie să recunosc foarte jenată că înjurătura care îmi place (mai degrabă simt că mă răcoreşte) este aia cu neamurile de la cimitir. Şi m-am obişnuit s-o rostesc printre dinţi, drept care, nici usturoi n-am mânct, nici gura nu-mi pute 🙂
    M.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Plimbam catelul si dupa ce si-a facut treaba m-am aplecat sa-l iau cind am auzit o voce tinara: Ce ti-a facut ba rahatul ala, de-l iei in punga?
    Mi-a zis ca-i place mai mult in punga, intr-un cos de gunoi decit la tine in casa, pe covor,i-am raspuns.
    Intre timp m-am ridicat si vazindu-ma a zis: ma scuzati…nene!
    Caci da,chiar daca nu-mi convine, sint nene.
    Daca nu injuri cind esti la volan- nu neaparat sa te auda ceilalti din trafic- poti sa cobori si sa lasi pe altul ca tu nu esti sofer esti…poate contabil, ca nu vad de ce ar injura un contabil cind isi face meseria.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Iti multumesc! Ziua mea este cu mult mai frumoasa la cat de bine m-au binedispus povestile tale. O zana buna sunt si eu, atunci cand nu conduc. La volan ma abtin cat pot de mult, dar cand imi dau drumul reusesc sa nu repet aceeasi injuratura de doua ori in 5 minute. Cu geamul inchis, ca sa nu sangereze urechile celorlalti participanti la trafic.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Cum e benzina carburant pentru masina, tot asa e injuratura carburant pentru sofer. Fiecare are sursa lui de energie. In fapt, rareori esti motivat sa injuri in trafic. Dar a intrat in constiinta ca un tabiet, devenind un accesoriu al soferului. Iarna pleaca la drum fara lanturi antiderapante, dar fara injuraturi niciodata…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Soțul meu n-are nevoie sa injure cand se ingroasa gluma, el e doar „soft”😁 „greul” vine de la mine și cu „decibelii” din dotare, „repertoriu updatat și imbunatatit”, limbaj elevat amestecat cu injurii „colorate” asortat cu amenintari de ordin fizic😂 e urât, dar doamne ce bine te simți după o scurtă „terapie” 😂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s